Archive for Noiembrie, 2011

1 Noiembrie 2011

Trafic

Stateam eu, asa, linistit intr-o seara (de fapt nu chiar in orice seara, ci in seara zilei de 31 octombrie 2011) si asteptam pe cineva in fata unei scoli generale de cartier, pe o alee intunecoasa. Din cand in cand ma mai plimbam pe trotuar ca sa treaca timpul si cascam ochii la intunericul din jur.

In apropiere, intr-un colt intunecat din spatele camerei de supraveghere a scolii, statea o doamna intre doua varste, care se uita suspicios la mine si parea ca e deranjata de prezenta mea. Langa ea zacea pe asfalt, rezemata de gard, o sacosa de rafie burdusita.

Nu avea fata de traficant de droguri, poate doar de comersanta de cosmetice Avon, dar dupa starea de surescitare in care se afla ai fi crezut ca in sacosa are cel putin organe pentru transplant.

Dupa aproape o ora de asteptare, timp in care a fost mirosita si latrata de toti cainii cartierului, de doamna se apropie un tanar cu o punga de cadouri in mana. Se saluta scurt, se uita amandoi in jur sa vada daca sunt vazuti si scot din sacose marfa de contrabanda.

De la distanta la care ma aflam, considerata sigura de cei doi, nu vad exact ce au in maini, par niste pachete voluminoase.

Incep sa negocieze, iar discutia aprinsa e intrerupta doar de pauze de scrutare a vecinatatii.

Decid sa ma apropii de ei printre masinile parcate peste tot cu gandul ca poate voi vedea ce marfa importanta schimba. Vazusem doar o gramada de filme in care pungi cu praf alb erau schimbate la colt de strada pe pachete de bani invelite in hartie de ziar.

Prea preocupati de negociere cei doi nu par sa ma remarce asa ca ajung chiar langa ei si-mi continui drumul catre celalalt capat al aleii tragand cu urechea la discutie si cu ochii la pachete.

Daca ochii nu ma puteau ajuta foarte mult sa disting in intuneric pachetele din mainile celor doi, urechile si-au facut treaba mult mai bine:

-…si cu alea necompletate ce facem, intreba doamna?

-Da-le-n masa, le completam din burta si bagam intre alelalte. Daca zice aia ca e prea putine fise si nu ne da banii? Ne tragem mai la lumina si le completam pe toate la oha.

Misterul se lamurise brusc, nu erau traficanti de droguri, arme, organe sau de carne vie (cum speram eu Smile), ci doar doi amarati de recenzori care-si faceau planul cum sa tepuiasca statul cu 50  de lei pe zi si cu cateva zeci de votanti in plus.

Anunțuri